Traditiile botezului la romani
Botezul este prima taina sfanta din cele sapte care exista (taina sfantului botez, taina sfantului mir, taina sfintei impartasanii, taina spovedaniei, hirotoniei, nunta si taina sfantului maslu). Este poarta pe care se intra in viata de crestin.
Primul botez a fost cel al lui Ioan in raul Iordan. El si-a marturisit pacatele si s-a pocait pentru ele. A primit apoi numele de Ioan Botezatorul.
Iisus Hristos a fos botezat de Ioan Botezatorul, iar atunci cerurile s-au deschis si Duhul Sfant a coborat din cer sub forma unui porumbel alb. Tot Ioan a botezat si o parte a apostolilor.
Taina botezului are o dubla semnificatie: este o marturisire a credintei in Dumnezeu dar si o acceptare a suferintelor lui Iisus Hristos si o partasire cu acestea. In primele secole ale crestinismului oamenii se botezau numai in noaptea de Inviere.
Botezul se poate savarsi atunci cand omul se naste, in primele zile, sau atunci cand este adult. Este o diferenta semnificativa intre aceste doua tipuri.
La nastere, copilul nu are pacate savarsite de el insusi; insa se boteaza pentru a primi iertarea pacatului stramosesc. In acesta situatie, botezul este un ritual de initiere, impreuna cu alte doua taine. Dupa botez, se face mirungerea cu sfantul mir, iar apoi este dus in fata altarului pentru sfanta taina a impartasaniei. Astfel, copilul este pregatit sa intre in Biserica lui Dumnezeu si sa-si inceapa viata crestina.
Botezul adultilor presupune o marturisire a pacatelor si apoi cainta pentru ele. Astfel, omului ii sunt iertate pacatului si acesta este pregatit sa-l accepte pe Dumnezeu in suflet si sa inceapa o viata noua.
Partea fizica a botezului presupune scufundarea de trei ori a trupului in apa sfintita rostindu-se in acelasi timp cuvintele
“Se boteaza robul lui Dumnezeu … . In numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfantului Duh, amin; acum si pururea si in vecii vecilor, amin”.
